Anul trecut am vazut filmul artistic “The Beach”/”Plaja” cu Leonardo DiCaprio, regizat in anul 2000. Cadrele cu locurile exotice, plaja, padurea tropicala, oceanul, insula, m-au lasat fara cuvinte, sau poate doar un “wow” am putut exclama.
“Somewhere on this planet it must exist a place, an experience, an encounter, that changes everything” Chiar acest lucru am crezut si am simtit dupa ce am vazut filmul care este regizat avand la baza povestea romanului “The Beach” scris de Alex Garland.
Pentru a nu stiu cata oara am realizat cat de binecuvantata este planeta pe care traim. Sunt locuri pe acest pamant care te fac sa crezi pentru cateva minute ca te afli in Rai, ca raiul a coborat pe pamant. Sunt locuri pe care le-am vazut sau nu, de care am auzit macar sau poate nici atat, locuri pe care nu le vom vedea vreodata, dar care exista si probabil au fost descoperite de un numar redus de persoane sau poate nici chiar de acestea, locuri necunoscute, neaflate, pure. In aceste din urma locuri mi-ar placea sa fiu, sa traiesc, fara tehnologie, fara aglomeratie, fara stres…doar cu ce Dumnezeu a lasat in acel loc, fara sa modific ceva, doar adaptandu-ma acelui mediu. Frumusetea unui loc, aici referindu-ma la un colt de natura, nu sta in ceea ce il impodobeste (constructii, infrastructura, etc.), ci in insasi elementele naturale care alcatuiesc acel peisaj. Ca sa ma fac inteleasa, e ca si atunci cand vedem un brad in padure, in plina iarna, acoperit pe crengi de zapada, alaturi de alti brazi, asa cum ii este locul, incadrat perfect in mediu, de mii de ori mai frumos decat acel brad pe care il impodobim Craciun de Craciun, pe care il luam din padure, il smulgem din mediul sau, si il aducem intr-un mediu nefamiliar doar pentru a ne potoli egoismul de a avea o casa impodobita in preajma sarbatorilor.
Am descoperit Delta, hai sa construim, am descoperit plaja, hai sa construim, am descoperit orice colt de natura, hai sa-l modificam, sa incercam sa obtinem profit de pe urma lui.
Noi, oamenii, vrem sa schimbam, sa modificam niste elemente, sa aducem imbunatatiri acestora, fara sa gandim mai departe. Aceasta este greseala noastra. Din dorinta de a deveni stapani asupra unor locuri vrem cu orice pret sa lasam urme, de cele mai multe ori adanci, care nu pot fi sterse deat print-o putre supraomeneasca.
Cand va veni acea vreme cand vom lasa totul asa cum a fost creat, cand vom incerca sa traim cu mijloace care sa nu distruga habitatul, cand actiunile noastre nu vor dauna mediului, cand omul si natura vor colabora pentru ca ambelor parti sa le fie bine, cand omul si natura vor fi parteneri, si nu adversari…cand? Poate doar cand inchidem ochii si ne imaginam toate acestea.
Mai fericiti am fi trait intr-un loc asa cum a fost lasat la facerea lumii, decat acum cand deja ne-am complicat prea mult ca sa mai putem da inapoi. Dream on! este singura consolare.